Roma 1960, Olimpiada perfectă

"În acele zile, în Cetatea Eternă murea o epocă și lua naștere o alta" – David Maraniss – , autorul romanului

New York – Cu o săptămână înaintea ceremoniei de deschidere de pe Stadio Olimpico, Francis Gary Powers, pilotul american al avionului de spionaj U-2, doborât în timpul unei misiuni secrete în spațiul aerian sovietic, era condamnat la închisoare de un tribunal moscovit.

Tensiunile dintre URSS și Statele Unite erau la apogeu. Dar, nu numai războiul rece și amenințarea nucleară păreau să împartă lumea în două: în acea vară toridă a anului 1960 impresia generală era că nori de toate genurile se acumulau pe cerul roman pentru a crea o furtună politică.

Dor de revanșă

Foste colonii și trecute imperii se pregăteau să concureze unele împotriva celorlalte. Spioni și oameni de afaceri se grăbeau către Roma, cel mai căutat loc de pe planetă în acele zile.

Sportivii din RDG și din Germania Federală făceau, încă, parte dintr-o echipa comună, cu toate că peste puțin timp Zidul din Berlin avea să dividă cele două state germane. Iar pentru mulți sportivi de culoare, discriminați în țările de origine și, în primul rând, în Statele Unite, evenimentul reprezenta ocazia unei bătălii pentru emancipare.

OK pentru Italia și pentru Roma

În ciuda atâtor nori amenințători, Jocurile de la Roma s-au desfășurat fără probleme. În spatele făcliilor și monumentelor în stil mussolinian nu au existat nici boicoturi politice, nici atentate teroriste, nici mega scandaluri, nici morți violente.

Cartea încearcă să explice cum a fost posibil ca Olimpiada din 1960 să nu lase în urmă sentimentul de jenă pe care l-au lăsat alte evenimente similare: Mexico City, când au fost uciși sute de studenți sau Munchen 1972, când au fost răpiți și asasinați mai mulți sportivi evrei.

Un declin care devine evident

Roma a însemnat declinul iremediabil al vechii concepții asupra jocurilor, una europeană și aristocratică, misogină și superficială, dar și izbucnirea unor noi forțe care aveau să schimbe sportul pentru totdeauna. Adică, făcându-l mai egalitarist, pe de o parte, supus banului, politicii de stat sau propagandei politice, pe de altă parte.

La acea Olimpiadă au apărut pentru prima oară televiziunile comerciale, sponsorizările și dopingul.

Se lansează ochelari și declarații

Ochelarii de soare ai lui Valerio Berruti, medaliat cu aur la 200 de metri, păreau să vină de pe altă planetă în comparație cu picioarele goale ale lui Abebe Bikila, învingătorul maratonului. În context, iată declarația, ușor ridicolă, a maratonistului, o dată revenit la Addis-Abeba: "Italia a avut nevoie de o armată de un milion de soldați pentru a învinge Etiopia, în timp ce un singur soldat etiopian a fost în stare să cucerească Roma".

Statele iau în serios pe adversarii sovietici

Umilită la Olimpiada desfășurată cu patru ani mai devreme în Australia, Uniunea Sovietica sosise la Roma cu intenția mărturisită de a demonstra superioritatea lumii comuniste. Și, într-adevăr, a reușit să termine prima în clasamentul pe medalii.

Pentru America lui Kennedy, deja depășită de URSS în lupta pentru cucerirea spațiului, era al "n"-lea clopoțel de alarmă. Din acel moment, universitățile publice din State au început să ia în serios pregătirea sportivă și au început să mizeze pe sportivii de culoare, mulți dintre aceștia demonstrând că au un viitor.

Povești cu agenți ratați

Este amintită inclusiv povestea lui Dave Sime, un atlet american racolat de CIA înaintea începerii Jocurilor pentru a-i ajuta pe agenții secreți să îl contacteze pe un coleg sovietic de la săritura în lungime, Igor Ter-Ovanesyan pe numele sau. Acesta studiase engleza, iubea jazz-ul și, din aceste considerente, era considerat ușor de convins să defecteze.

Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat, din cauza unor erori grosolane ale oamenilor infiltrați de Washington.

Ați auzit de Cassius Clay?

Printre personajele cheie ale verii romane se numără și Avery Brundage, președintele CIO, un american rasist, antisemit, ipocrit și incapabil să vadă schimbările care se produceau, deja, în lumea sportului.

Un exemplu în acest sens ar fi pugilistul de 18 ani din Louisville, Cassius Marcellus Clay, pe numele său, câștigător al medaliei de aur și care, patru ani mai târziu, sub numele de Muhammad Ali, avea sa devină cel mai faimos sportiv al secolului XX. Avery Brundage declarase că el nu cunoaște decât un Cassius, un general și senator al Romei antice.

Moarte în direct

Tot la Roma a fost inaugurată și era dopingului, dar și epoca olimpiadelor făcute special pentru TV. Ciclistul danez Knud Enemark s-a prăbușit în timpul cursei și a murit câteva ore mai târziu din cauza unui medicament pe care și-l injectase în venă. De cealaltă parte, o televiziune particulară americană, CBS, a cumpărat drepturile de retransmisie pentru 600.000 de dolari, o sumă fabuloasă pentru acele vremuri.

Cu totul, CBS a prezentat 20 de ore din cele 18 zile de concurs de la Roma. În schimb, NBC va transmite de la Beijing 3600 de ore de concurs, reportaje și declaratii pe site-ul său de pe internet. De la Roma, totul s-a schimbat. Acolo s-a desfășurat ultima Olimpiadă romantică a unei istorii din ce în ce mai agitate. De fapt, dacă e să judecăm strict istoric, tot acolo a și început: cu frații gemeni Romulus și Remus.

"În acele zile, în Cetatea Eternă murea o epocă și lua naștere o alta" – David Maraniss – autorul carții

 

articol de Octavian METONI